Tratamentul naturist al rinitelor

Rinita este inflamarea mucoasei nazale. Aceasta este cea mai raspindita boala a cailor respiratorii, care apare ca reactie a organismului la racirea mediului ambiant, in urma patrunderii unor germeni patogeni sau ca reactie la praf si substante chimice.

Guturaiul reprezinta semnul local specific al unui catar al cailor respiratorii.

Pe linga remediile cunoscute - picaturi, bai de picioare cu apa calda si sare, miere si ceai fierbinte (de preferat de tei) - exista o serie de alte leacuri eficiente.

Chiar de la primele semne de aparitie a rinitei (guturaiului), daca nu apare febra, trebuie sa se bea 100 ml apa in care se picura cu o pipeta 5 picaturi de tinctura de iod.

La fel, chiar in faza incipienta a guturaiului, se maninca un catel de usturoi.

Se pun in fiecare nara cite una-doua picaturi de zeama de lamiie.

Din 30 in 30 de minute se inhaleaza pe rind cu fiecare nara solutie de amoniac.

Inhalatiile in caz de guturai se fac cu infuzie de musetel astfel:

Intr-un castronas se pune musetel (flori uscate), peste care se toarna apa clocotita. Bolnavul se acopera cu un prosop si inspira vaporii de musetel timp de 10-15 minute.

Se piseaza unul-doi catei de usturoi, se pun pe tampoane de vata si se introduc in nari. Pentru ca usturimea sa nu fie prea puternica se ung in interior cu vaselina si apoi se introduc tampoanele cu usturoi.

Se pun zilnic in fiecare nara cite 3-5 picaturi de suc proaspat din frunze de kalanchoe sau se ung narile la interior cu sucul acestei plante - de doua-trei ori pe zi.

In fiecare zi se incalta sosete curate.

Uleiurile - un medicament impotriva multor boli

Uleiurile Atlantidei

Din cele mai vechi timpuri pina in zilele noastre s-au pastrat retete populare de aromoterapie. Acest lucru nu este intimplator. Mirosul (cel mai vechi dintre simturi) este dezvoltat la om de zece ori mai mult decit simtul gustativ.

Se stie ca inca in timpul legendarei Atlantida se urmau tratamente cu ajutorul aromelor; arome au fost descoperite si in piramidele egiptene.

Actionind asupra mirosului se pot obtine niste efecte neasteptate in terapie. Pentru ca aromele actioneaza in acelasi timp la nivel fizic, emotional, mental si astral. Avem astfel toate datele pentru a dovedi ca aceasta metoda de tratament este foarte serioasa.

Uleiuri si tratamente

In terapie pot fi folosite doar uleiurile naturale volatile. Acestea au inceput sa fie utilizate cu aproximativ 5.000 de ani in urma. Uleiurile volatile sint hormonii plantelor. In esenta, aromele de uleiuri volatile sint acelea cu care ne putem desfata, inspirind mirosul placut al uneia sau al altei plante. Producerea uleiurilor eterice este o arta deosebita si cere o munca foarte migaloasa.

Fiecare ulei are sfera sa de aplicare, chiar daca exista si efecte comune: unele uleiuri au efecte calmante, altele - tonifiante, o alta categorie creste pofta de mincare, iar altele trezesc dorinta sexuala. Astfel, vanilia si ginsengul chinezesc cresc sexualitatea femeilor, iar aromele de levantica si menta ajuta la inlaturarea stresului. Aromele multor plante cunoscute de noi drept mirodenii cresc pofta de mincare (uleiul de scortisoara, ghimbir, semintele de ardei si cuisoarele). Actiunea lor terapeutica nu se limiteaza la asta. Sint putini cei care stiu ca aroma uleiului de scortisoara sau busuiocul va ajuta sa scapati de raceala si gripa. Aroma de busuioc este folosita in tratarea tulburarilor digestive, impotriva stresului, depresiei si insomniei.

Uleiul de marar ajuta in cazuri de cistita, greata, tulburari digestive, boli de piele. Uleiul de ghimbir este un mijloc tonifiant care se foloseste in crampele intestinale si dereglarile digestive. Lamiia stimuleaza sistemul limfatic.

Multe uleiuri sint folosite ca antiseptice, cum ar fi de exemplu uleiul de trandafir, eucalipt, levantica. Unele uleiuri eterice au un spectru destul de larg de actiuni terapeutice. Astfel, aroma de levantica este calmanta, se foloseste pentru inlaturarea stresului, ajuta in cazurile de migrena si insomnie, actioneaza ca antiseptic. Menta este folosita impotriva racelii, impotriva mincarimilor, este un foarte bun mijloc expectorant, improspateaza respiratia si glasul, contribuie la digestie, ajuta in starile febrile si in cazurile de greturi, inlatura oboseala si durerea de cap, migrena, tensiunea nervoasa si stresul, durerile musculare, durerile provocate de luxatii, ajuta in cazurile de reumatism si lumbago. Uleiul de trandafir se foloseste in bolile sistemului reproductiv si ca mijloc antiinflamator, in acelasi timp acesta tonificind si pielea.

Rozmarinul fortifica sistemul nervos central, imbunatateste circulatia singelui, are o actiune vitalizanta asupra pielii si a parului, se foloseste in cazurile de artrita si reumatism. Iar uleiul volatil din arborele de ceai are un efect antibacteriologic, stimuleaza sistemul imunitar, se foloseste pentru inhalatiile impotriva tusei si bolilor de piept.

Muscata normalizeaza echilibrul hormonal si intareste sistemul imunitar. Eucaliptul este folositor in bronsite. In cazul batailor de inima si al unei respiratii foarte agitate, de asemenea pentru inlaturarea stresului se foloseste ginsengul chinezesc. Uleiul de musetel elimina durerile menstruale, ajuta in cazurile de colici la copii si in cazurile de procese inflamatoare interne. O actiune antibacteriologica puternica are si uleiul din arborele de ceai. Herpesul in faza incipienta trebuie uns cu ulei de lamiie.

Uleiurile pot fi folosite atit separat, cit si combinate. Exista retete speciale de aromoterapie care amintesc retetele de fitoterapie, unde se folosesc citeva picaturi din trei-patru uleiuri in proportii bine determinate pentru tratarea unor boli concrete. In cazul aromoterapiei trebuie luata in consideratie tolerabilitatea individuala la una sau alta dintre arome. De aceea, ca si orice alt preparat terapeutic, aromele sau combinatiile dintre ele trebuie recomandate de medic.

Aromoterapia este contraindicata pentru femeile insarcinate, pentru cei suferinzi de epilepsie, reactii alergice, intolerabilitate individuala.

In cazul unei tensiuni ridicate nu trebuie folosite uleiurile volatile de rozmarin, salvie, cimbrisor. Pielea poate fi iritata de uleiul de busuioc, de frunzele de ardei, fenicul, de uleiul de lamiie, de semintele de ardei sau de cuisoare, de menta sau de arbore de ceai. Aromele nu sint indicate a fi folosite o perioada indelungata de timp. Trebuie sa mai aveti in vedere un lucru: uleiurile volatile neutralizeaza actiunea homeopatiei. 

Aromoterapia impotriva stresului

Pe ce se bazeaza actiunea aromoterapiei? Centrii mirosului la om se gasesc in partea creierului care raspunde pentru sfera emotionala. De aceea toate mirosurile au o oarecare conotatie emotionala, ele trezesc senzatii placute sau neplacute. In natura nu exista un miros la care sa fim indiferenti. Acesta este si principiul de baza al aromoterapiei. Este cunoscut faptul ca adesea cauza unei boli este stresul cronic, totul isi are originea in sfera emotionala. In timpul aromoterapiei nu trebuie sa lasati stresul sa se transforme intr-o boala.

Aromoterapia poate fi folosita cu succes si in boli de natura cardiovasculara, respiratorie, digestiva, endocrina, alaturi de alte metode de tratament. Trebuie ca in timpul tratamentului sa se actioneze nu numai asupra organului bolnav, ci si in sfera emotionala. Aromoterapia nu numai ca echilibreaza starea emotionala, ci scade si tensiunea nervoasa, armonizeaza activitatea si elimina inhibitia sistemului nervos central.

Exista cazuri in care aromoterapia constituie unica metoda de tratament? Atita timp cit nu exista schimbari drastice in organism, ci numai tulburari in reglarea functiilor lui, se poate folosi cu succes numai aromoterapia. De exemplu, in cazurile de insomnie provocata de oboseala de foarte mare ajutor va sint uleiurile din melisa, menta, lamiie, salvie si levantica. Migrena provocata de schimbarile vremii se trateaza cu ulei de busuioc, musetel, eucalipt, levantica. In cazurile de hipertensiune se foloseste melisa. Datorita proprietatilor terapeutice unice, uleiurile volatile au o actiune binefacatoare asupra pielii, circulatiei sangvine, muschilor si articulatiilor.

Aromoterapia este o portita de scapare pentru cei care nu tolereaza unele medicamente. Foarte bine este primita aromoterapia de catre copiii de virsta scolara. Prescolarilor insa aromoterapia le este interzisa.

Cum se folosesc uleiurile in tratamente

Cea mai simpla metoda de folosire este sa deschideti flaconul cu ulei si sa mirositi. Puteti pune putin ulei pe un tampon de vata umezit in prealabil sau puteti picura citeva picaturi de ulei pe perna (mirosul va rezista foarte mult). Uleiul poate fi adaugat in candela sau poate fi pulverizat prin camera. Pentru aceasta se pun intr-un pulverizator citeva picaturi de ulei si se adauga apa. Se poate folosi un medalion aromat - un mic vas de ceramica in care ati pus citeva picaturi de ulei se pune la git pe post de bijuterie.

In cazurile de raceala sau boli de piele, in cazul in care aveti probleme ale cailor respiratorii sau dureri de cap sint recomandate inhalatiile (intr-un vas cu apa fierbinte se adauga citeva picaturi de ulei).

Uleiurile volatile se folosesc si pentru a face gargara. Pentru a pregati solutia pentru gargara dizolvati intr-o lingura de spirt doua-patru picaturi de ulei, dupa care adaugati totul intr-un pahar cu apa calduta.

Medicii spun ca si uzul extern al uleiurilor volatile se incadreaza tot in aromoterapie. Inainte de a folosi extern un ulei sau altul trebuie sa faceti un test al pielii, pentru a vedea care este reactia organismului la acel ulei: picurati ulei la incheietura cotului si observati care este reactia in zece ore.

La metodele de uz extern trebuie adaugate baile, masajele, frectiile si compresele. Uleiul se adauga in baie (sase-opt picaturi la 200 de litri de apa), iar apa trebuie sa fie calduta. Aceasta baie trebuie sa dureze intre 5 si 30 de minute. Dupa baie nu va clatiti pina a doua zi. Cu uleiuri se fac si masaje si frectionari in durerile musculare, dureri ale articulatiilor. Pentru acest masaj se adauga una-cinci picaturi de ulei volatil intr-o lingura de ulei vegetal (de masline). Pentru frectionari ca baza se foloseste alcoolul sanitar amestecat cu ulei volatil.

Compresele se fac in felul urmator: trei-cinci picaturi de ulei volatil se pun pe o pinza umezita cu putina apa si se aplica pe locul afectat de boala.

Vindecarea bolilor cu ajutorul cristalelor

Din cele mai vechi timpuri oamenii au crezut in puterile miraculoase ale pietrelor pretioase si semipretioase si in legatura tainica dintre nestemate si posesorii lor. Este puternic inradacinata credinta ca un bolnav poate fi ajutat sa invinga boala cu ajutorul cristalelor de orice fel, cu atit mai mult a nestematelor. Cristalul este totdeauna un compensator al radiatiilor cosmice. Tratamentul cu ajutorul cristalelor este extrem de simplu. Singura regula este purtarea cristalului nu prea aproape de corp.
*Iata citeva boli si cristalele care au efect asupra lor:
- Gusa (Basedoff) - chihlimbar, purtat in forma de colier la baza gitului (cel mai eficient este chihlimbarul brut, neprelucrat).
- astm, ca si pentru inchiderea ranilor - ametist.
- maladii ale nervilor si afectiuni psihice - ametist.
- pentru un somn bun si odihnitor - lazurit.
- in melancolie - smarald si perle.
- in apatie - piatra lunii.
- pentru imbunatatirea memoriei - smarald.
- in dureri de cap - turcoaze.
- in cardiopatii - rubin.
- in afectiuni renale - nefrit.
- pentru a ne apara de primejdii - hrizofraz.
- epilepsia, hepatita, afectiunile ginecologice, eczemele sint ameliorate si chiar vindecate de - safir si diamant.
- in diabet se recomanda - perle si safir.
- in paralizii, boli ale singelui, artrite, amigdalite - rubin, coral, topaz, ochi de pisica, piatra lunii.
- in hipertensiune - smarald, rubin, ochi de pisica si ochi de tigru.
- pentru o imblinzire a firilor aprige - ochi de tigru si ochi de pisica.
- pentru combaterea febrei si a viselor rele - crisolit.
Specialistul polonez Cseslaw Klimuszko, un bun cunoscator al medicinei populare si un adept fervent al leacurilor traditionale folosite in Polonia, relateaza despre cazuri grave de bronsita, vindecate cu un preparat din chihlimbar, cu care se unge pieptul bolnavului. in doua zile febra a scazut de la 39,5 grade C pina la 37 grade C, cit este normal.
Cum se prepara acest leac miraculos? Circa 50 gr. chihlimbar de Baltica neprelucrat (brut, cum se gaseste in nisipul plajelor nordice) se clateste cu apa rece, apoi se pun bobitele de chihlimbar intr-o sticla de 750 ml si se acopera cu spirt medicinal curat. Dupa zece zile, preparatul este gata. Nu se strecoara, nu se transfera in alt recipient. Chihlimbarul nu se dizolva in alcool, dar particulele microscopice confera o tenta aurie leacului.
Dupa consumarea intregii cantitati de alcool din recipient, bobitele de chihlimbar se piseaza, apoi se acopera cu alta portie de alcool. Nu se poate utiliza insa si a treia oara! In Polonia, chihlimbarul este la mare cinste: medicina populara il recomanda pentru prevenirea si tratarea afectiunilor de tot felul.
Femeile trebuie sa poarte un sirag de boabe de chihlimbar neprelucrate, care sint utile in afectiunile glandei tiroide si amigdalite. De altfel, in Polonia se pot gasi alifii de chihlimbar antireumatismale, spirt de chihlimbar si picaturi de chihlimbar, acesta din urma ca remediu impotriva guturaiului.
*Iata alte citeva recomandari pentru purtarea nestematelor:
- Cine poarta ametist va fi bunatatea si rabdarea intruchipate.
- Daca dorim sa avem multi prieteni buni, trebuie sa purtam agate.
- Cu aquamarinul vom deborda de energie.
- in tratativele diplomatice se recomanda granatele. Dar, atentie! Granatul rosu naste dorinta patimasa. Celor plini de vointa le da puterea, celor cu fire rece - caldura sufleteasca. Mai mult, granatele vindeca inima.
- Diamantul potoleste furia si senzualitatea in exces. Aduce intelepciune si abstinenta.
- Nefritul ne fereste de probleme renale si de durerile de mijloc.
- Turcoazul purtat de o femeie este periculos - atentie, feriti-va de capriciile acesteia! Solomon a denumit turcoazul piatra a iubirii.
- Topazul este piatra prieteniei vesnice, a iluminarii, elibereaza de patimi periculoase, aduce bucurie si ne face sufletul usor, ferindu-ne de lectiile dure ale vietii. intr-un cuvint, este o piatra aducatoare de bine.
- Rubinul trebuie purtat de cei ce sint decisi sa cucereasca persoana iubita. Nimic nu le va putea sta in cale, caci rubinul este piatra patimii nebune.
- Daca dorim sa fim fermecatori, cuceritori irezistibili, vom purta piatra Lunii.
- Vom avea o minte sclipitoare cu ajutorul calcedoniei, care ne asigura imaginatie si talent oratoric.
- Crisolitul ne apara de comiterea unor fapte necugetate;
- Cristalul de stinca purifica mintea si sufletul;
- Ochiul de tigru ne fereste de dorinta de a fi prea cheltuitori;
- Jaspul ne asigura sanatate;
- Opalul era la romani o piatra a puterii si demnitatii, iar popoarele orientale il considera purtator al adevarului. Azi insa este privit ca aducator de ghinion.
- Crisoberilul este aducator de schimbari fericite in viata.
- Smaraldul este o piatra aducatoare de calm si benefica celui ce-o poarta. O putem purta cu totii, caci alunga demonii si stimuleaza tot ce este mai bun in om.

Durerile de dinti - masuri profilactice

Cum pot aparea durerile de dinti

Durerile de dinti pot aparea pe fondul cariilor (un defect al tesuturilor tari ale dintilor), al parodontozei (afectiune a tesuturilor de linga dinti, care se manifesta ca o inflamare a gingiei si o distrofie a tesutului osos, din cauza carora se poate observa clatinarea dintilor), al gingivitei (inflamarea gingiilor) si al unei sensibilitati crescute a dintilor din cauza aciditatii ridicate sau a unor infectii aparute in gura.

Cine sufera de dureri de dinti

De parodontoza sufera de obicei melancolicii, in timp ce de singerari, inflamatii sau de umflaturi sufera in general colericii si sangvinicii.

In parodontoza, te doare la frig

Din cauza  cariilor si a parodontozei, radacinile dintilor se pot descoperi, pot deveni mai sensibile la caldura si la frig. Sensibilitatea la frig se manifesta cel mai adesea in cazurile de parodontoza. Inainte de culcare, umpleti-va gura cu ulei de susan negru caldut si agitati-l in gura aproximativ 3 minute, dupa care masati-va gingiile cu degetul aratator. Clatiti-va gura cu apa dupa aceasta procedura. Sfatul acesta este foarte nimerit pentru persoanele melancolice. Sensibilitatea la frig arata ca este vorba despre o inflamare de natura infectioasa a dintilor. In aceste cazuri este foarte bine daca va masati gingiile cu ulei din arbore de ceai.

In caz de gingivita te doare din cauze mecanice

In cazurile de gingivita trebuie inlaturati toti factorii de natura mecanica, factori care ar putea provoca traume ale gingiilor. Este recomandata in acest caz gargara cu apa in care ati dizolvat in proportie de 0,5 la suta sodiu, de asemenea gargara cu infuzie din scoarta de stejar, din salvie si sunatoare (o lingura de scoarta sau de planta se pune la infuzat intr-un pahar cu apa fierbinte).

Relatia dintre stomac si dinti

In cazul prezentei unei tulburari a functiei secretoare a stomacului este necesara includerea in regimul alimentar zilnic a unei ridichi (aceasta recomandare este contraindicata bolnavilor suferinzi de afectiuni ale inimii si ale ficatului).

Aciditatea crescuta poate fi controlata respectind o dieta din care se exclud mincarurile iuti, sosurile marinate, citricele si alimentele fermentate.

Ce sa mincam ca sa nu ne doara dintii

Afectiunile dintilor sint de foarte multe ori favorizate de calciul, magneziul si zincul care se gasesc in cantitate insuficienta in organism. Pentru stabilizarea deficitului acestor elemente, de exemplu, trebuie crescut consumul produselor din soia.

Mincati in fiecare dimineata, prajindu-le bine, o mina de seminte de susan negru foarte bogate in calciu (este o reteta foarte recomandata melancolicilor).

Mincati de doua-trei ori pe zi, pe stomacul gol, cite 10-20 de fructe de zmeura (contraindicat melancolicilor), fara a le combina cu alte produse, mai ales cu lactate.

Umflaturile sau singerarile gingiilor se vindeca cu ajutorul aplicarii locale a unor mijloace astringente. Dintre acestea se pot folosi: piatra acra, scoarta de stejar, smirna. De obicei, aceasta stare, care are un caracter inflamator sau infectios, este tipica pentru persoanele colerice si sangvinice. Un factor provocator poate fi aciditatea ridicata, caldura din stomac sau ficat. Pentru indepartarea cauzelor trebuie normalizata activitatea ficatului si a stomacului.

Pentru prevenirea cariei dentare beti zer

Persoanelor colerice si sangvinice li se recomanda masarea gingiilor cu ulei de cocos in inflamarile si singerarile acestora.

In singerarile gingiilor de mare ajutor va este si o ceasca de suc de portocala in care se adauga o jumatate de lingurita de zahar. Impotriva inflamarilor si singerarilor gingiilor beti apa in care adaugati suc de lamiie (o jumatate de lamiie la o ceasca de apa). Puteti de asemenea sa mincati pe stomacul gol putin pepene galben, mestecindu-l foarte bine.

Ca urmare a descompunerii tesuturilor dintilor si gingiilor se formeaza caria dentara.

In acest caz este necesara restabilirea procesului digestiv, curatarea stomacului, bolnavul trebuie de asemenea sa tina una-doua zile post. Luati un diuretic seara (o lingura de frunze de fin se pun la fiert intr-un pahar cu apa fierbinte, se lasa la infuzat 15-20 de minute si se bea in doua doze seara, cite o jumatate de pahar). Beti de asemenea zer. De mare ajutor este infuzia pregatita in felul urmator: se amesteca pelin amar, viorele uscate si petale de trandafir rosu (o lingura din acest amestec se pune intr-un pahar cu apa fierbinte, se lasa la infuzat 15-20 de minute si se bea cite o jumatate de pahar dupa masa). Indiferent de cauza care provoaca durerea de dinti, puneti-va pe locul dureros un tampon de vata inmuiat in ulei din arbore de ceai sau ulei de cuisoare; puteti de asemenea sa umpleti gaura facuta de carie cu o bucata mica de vata inmuiata in propolis (sau camfor natural).

Durerea de dinti este calmata de cuisoare. Citeva picaturi dintr-o tinctura pregatita din cuisoare influenteaza favorabil dintele bolnav.

Alte metode pentru calmarea durerilor neasteptate

In cazul aparitiei unei dureri neasteptate:

1. faceti un masaj cu virful degetului aratator pe partea fetei cu dintele bolnav, in locul in care se gaseste punctul biologic dureros:

daca va doare un dinte de pe maxilarul superior, masati (apasati pina cind dezmortiti) punctele sia-guan (care sint dispuse in cavitatea din fata urechilor);

daca va doare un dinte din maxilarul inferior, se maseaza punctele da-in (dispuse pe partea superioara a maxilarului inferior, in zona dintre partea din fata a muschiului care participa la mestecarea alimentelor si artera maxilara exterioara);

2. strangulati cu un cirlig de rufe lobul urechii din partea in care va doare dintele. Tineti cirligul pina la disparitia durerii.

Trebuie sa tineti cont de faptul ca o durere de dinti nu poate fi vindecata, ea poate doar scadea in intensitate, de aceea vizita la un medic este obligatorie.

Intarirea gingiilor se face cu suc de patlagina

Masuri profilactice impotriva parodontozei, cariilor si infectiilor: hraniti-va doar cu alimente curate, usor asimilabile; spalati-va pe dinti dupa fiecare masa; nu trebuie sa va culcati cu stomacul plin.

Masajul gingiilor: puteti sa va faceti dintii mai sanatosi daca va masati gingiile inainte de culcare cu ulei de susan negru (pentru melancolici si flegmatici) sau cu ulei de cocos si de trandafiri (pentru colerici si sangvinici). Luati o gura de ulei de susan negru caldut si plimbati-l dintr-o parte in alta a gurii timp de doua-trei minute, dar nu il inghititi sub nici o forma. Scuipati uleiul si cu miscari fine masati-va gingiile cu degetul aratator.

Exercitiu pentru intarirea dintilor: cu un efort maxim inclestati-va dintii timp de 3 secunde. Relaxati-va, dupa care repetati exercitiul de opt ori si faceti 10-20 de inchideri-deschideri ale gurii.

Pentru intarirea gingiilor este bine sa va frectionati gingiile cu suc de patlagina.

Dintii si temperamentul

Dupa dinti se poate determina si temperamentul. Daca, de exemplu, culoarea dintilor este galbuie, dintii sint egali, rari, de dimensiuni egale, iar gingiile sint moi, aceasta este o persoana colerica sau sangvinica. Daca dintii sint albi, egali, frumosi, nu foarte mari, iar gingiile sint tari, este vorba despre o persoana flegmatica. Daca dintii sint maronii sau negri, puternici, strimbi, rari, iar gingiile sint fragile, este vorba despre o persoana melancolica.

Starea dintilor - in corelatie cu cea a anumitor organe

Dupa parerea medicinei traditionale, fiecare dinte este legat de un anumit organ sau de un sistem functional al omului. Daca cunoastem care este dintele sau dintii afectati, se poate stabili cu exactitate starea unui organ sau a altuia.

Daca, de exemplu, este inflamat al treilea dinte (de sus sau de jos), a aparut o carie sau a inceput sa se sfarime fara nici o cauza vizibila, atunci mai mult ca sigur se poate presupune ca au aparut probleme in organism cu ficatul sau cu vezica biliara. Daca va dor genunchii sau aveti probleme cu articulatiile bazinului si ale coastelor, atunci probabilitatea ca unul dintre dintii legati de aceste organe sa fie afectat creste foarte mult.

Este posibil ca acestea sa fie primele semne ale unei afectiuni si este foarte bine, daca vreti sa va feriti de probleme serioase in viitor, sa va adresati medicului pentru niste analize ale acestor organe.

Drojdia de bere si efectele ei terapeutice

Babilonienii aveau o zeita a berii

Drojdia de bere este cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Babilonienii, egiptenii si celtii o foloseau pentru prepararea bauturilor alcoolizate, dar cunosteau in acelasi timp actiunile benefice ale acesteia asupra tenului si a pielii in general. Babilonienii, spun arheologii, aveau o zeita a berii si a drojdiei de bere, Nidaba, care era recunoscuta prin puterile ei.

Afectiuni tratate in Antichitate si Evul Mediu

Ceva mai tirziu, Pliniu, marele naturalist roman, povesteste ca Hipocrate, celebrul medic grec, ar fi descoperit, in jurul anului 370, actiunea diuretica a drojdiei de bere, pe care o recomanda ca remediu.

In Evul Mediu, calugarii care ii supravegheau pe leprosi luau drojdie de bere in scop preventiv. In acelasi timp, drojdia de bere era folosita si contra scarlatinei si rujeolei.

Ce afectiuni se tratau in secolul al XIX-lea

In secolul al XIX-lea, mai precis in 1837, cercetatorul Meyen descopera ca drojdia de bere este constituita din mici organisme vii unicelulare, carora le-a dat numele de Saccharomyces Cerevisae.

Aproximativ in aceeasi perioada, in Danemarca, furunculoza era tratata cu drojdie de bere, iar in Germania, medicii prescriau drojdie de bere copiilor sau adultilor care sufereau de oboseala cronica, de surmenaj sau celor subalimentati. Drojdia de bere era utilizata de asemenea si pentru tratarea unor tulburari ginecologice benigne la femei.

In era industrializarii, drojdia de bere si-a recapatat popularitatea

In timpul primului si a celui de-al doilea razboi mondial, drojdia de bere era administrata pentru a preveni carentele alimentare ale soldatilor, prizonierilor de razboi, precum si ale civililor care sufereau din cauza subalimentatiei.

Dupa razboi, drojdia de bere a fost uitata o perioada de timp, insa si-a regasit popularitatea in anii ’60, in momentul in care, din cauza industrializarii, s-a constatat ca este nevoie de suplimente naturale.

O forta vitala exceptionala

Drojdia de bere contine (nu este vorba de drojdia de piine) aproape toate elementele de care are nevoie metabolismul pentru a functiona cit mai bine. Analiza sa biochimica arata ca ea contine nu mai putin de 17 vitamine diferite (majoritatea din complexul B), 16 aminoacizi, 14 saruri minerale si circa 46 la suta proteine. In plus, prin metoda de uscare folosita si prin prepararea sa la temperaturi foarte ridicate, sint conservati aproape toti constituentii, desi celulele vii sint distruse termic. Drojdia de bere contine, de asemenea, nu mai putin de 20 de milioane de celule pe gram, de unde i s-a dat numele de drojdie vie (aceasta se poate procura si sub forma de gelule). Prin continutul sau bogat in toate aceste elemente enumerate mai sus, drojdia de bere constituie un aliment natural complet, un remediu preventiv si curativ.

Drojdia de bere intirzie procesul de imbatrinire

Folosirea curenta a drojdiei de bere are de asemenea un efect regenerator, care poate ajuta organismul sa ramina tinar si in forma. Nutritionistul american Paul Bragg, care era la rindul sau un mare amator de drojdie de bere, afirma ca aceasta nu contine numai o mare cantitate de proteine, minerale si vitamine, ci si acid nucleic. Astazi se stie faptul ca acidul nucleic conduce procesul de formare a celulelor noi, care le inlocuiesc treptat pe cele deteriorate. In mod normal, acidul nucleic isi pierde treptat aceasta capacitate de a comanda reinnoirea celulelor.

Dupa Bragg insa, acidul nucleic continut in drojdia de bere poseda capacitatea misterioasa de a intirzia imbatrinirea prematura. Persoanele in virsta, carora li se prescrie drojdie de bere, pot constata in doar citeva luni o ameliorare a starii generale, precum si un surplus de energie binefacatoare. Pielea devine supla, tenul se coloreaza, totul dovedind o stare buna de sanatate.

Consumind drojdie de bere timp indelungat, o armata de celule vii patrunde in organism, nu numai pentru a ataca toxinele care circula in singe, ci si pentru a intari sistemul imunitar al acestuia.

Aceasta actiune se reflecta in general asupra principalelor functiuni ale organismului. In plus, drojdia de bere poate reface flora intestinala distrusa de medicamente si antibiotice.

Despre drojdia de bere s-au scris chiar si teze de doctorat

Doctorul Fournat de la Facultatea de Medicina din Lyon este chiar autorul unei teze de doctorat privind drojdia de bere. El consemneaza faptul ca drojdia de bere are actiune in afectiuni diverse, precum: enterite, colite si diaree, ciroza ficatului, toate formele de avitaminoza B, diabet, furunculoza, acnee si seboree, scleroza in placi.

Dupa alti autori, precum Arnozan, Faisan si Pietta, drojdia de bere poate fi folosita in caz de osteomielita, pneumonie, gripe, variola sau anemie.

Toti autorii sint unanim de parere ca folosirea in scop terapeutic si preventiv a drojdiei de bere cistiga din ce in ce mai mult teren. Pe piata occidentala exista deja drojdie de bere imbogatita cu seleniu (agent antioxidant) sau cu siliciu. Cura de drojdie de bere are eficienta daca este urmata timp de trei-patru luni, iar efectele ei nu intirzie sa apara. In general, drojdia de bere se administreaza de doua-patru ori pe zi, dimineata si seara. Ea poate fi amestecata cu lichide, dar trebuie neaparat luata intre mese. Dizolvata si bauta inainte de masa, taie pofta de mincare, micsorind numarul de calorii primite de organism. Efectele unei linguri de drojdie de bere se resimt aproape imediat si se mentin timp de mai multe ore.

Doi plasturi miraculosi pentru sanatatea dumneavoastra

Plasturele negru

Acest plasture este folosit de calugarii lama din Tibet, Mongolia si China pentru vindecarea diverselor boli. Remediul este recomandat si pentru a intari organismul pacientului. De pilda, pentru cei ce sufera de bronsite cronice si au interdictie de la medic privind stationarea si deplasarea in anotimpul rece, in conditii de vint, ger, umezeala, devine posibila, cu ajutorul plasterului negru, participarea la un pescuit la copca. Daca poarta pe piept si pe spate cite un plasture negru, omul poate ramine in aer liber fara nici o grija: plasturele il va feri de raceala si, chiar daca sufera de bronsita cronica, nu i se intimpla nimic.

Locuitorii din Manciuria - zona ce cunoaste gerurile si vinturile taioase pe timp de iarna - poarta frecvent acest adevarat protector al sanatatii. Unii nu renunta la plasture pe tot timpul iernii.

De fapt, plasturele negru este un leac folosit nu numai pentru combaterea racelii, ci si a tuturor suferintelor. El are capacitatea de a trage durerea din trup.

Prin urmare, prima faza este disparitia durerii. Cea de-a doua faza este vindecarea maladiei de care sufera persoana in cauza. Spre exemplu, dupa o munca fizica grea, in care muschii obosesc, simtim ca ne dor miinile. Este suficient sa aplicam pe zona dureroasa plasturele negru si, dupa 24 de ore, durerile vor trece.

Unii bolnavi poarta acest plasture cite trei saptamini, altii il schimba la fiecare 10 zile. In Mongolia si Manciuria se considera ca, prelungind cit mai mult durata purtarii plasturelui negru, efectul va fi mult mai sigur.

Reguli de aplicare a remediului

• corpul pacientului trebuie sa fie de o curatenie absoluta, astfel incit porii sa fie deschisi;

• inaintea aplicarii plasturelui nu se vor folosi alte remedii-balsam, se face frectie cu otet aromat, iar apoi se aplica plasturele negru. De aici si durerea puternica ce apare la aplicarea incorecta a tratamentului. Altii pun prisnite, apoi, fara pauza, fara sa se curete, aplica plasturele negru. Si acest mod de efectuare a tratamentului este incorect.

Cum actioneaza plasturele negru

Prin natura sa, plasturele este un remediu extractiv. El acumuleaza, absoarbe energia Soarelui si a altor surse. Este ca o compresa ce incalzeste, extrage raul si vindeca. Acest plasture extrage prin toti porii toxinele, microbii - intr-un cuvint, boala. Uneori, sub plasture se formeaza o vezicula mare, plina cu lichid, alteori doar mici basicute, ca la urzicatura. Marimea veziculelor cu lichid depinde de gravitatea bolii si de intensitatea durerii. Lichidul acumulat sub piele este ceea ce produce durerea. Dupa ce s-a inlaturat plasturele, basicutele cu lichid dispar, se resorb repede.

Daca un bolnav cu o raceala puternica si febra mare nu este refacut, dar, imediat ce i-a scazut febra, trebuie sa iasa din casa in frig (pentru a merge la medic, de exemplu), desigur el se poate imbolnavi din nou si mult mai grav - il intoarce boala, cum se spune. Dar, daca i se va aplica, pe spate si pe piept, plasturele negru, pe care il va purta timp de 4 saptamini, orice revenire a bolii este exclusa.

Cei ce sufera de guturai trebuie sa-si lipeasca un astfel de plasture negru doar pe calciiul piciorului sting. Acest plasture va avea marimea de 6 x 6 cm.

Pregatirea plasturelui negru

Principala componenta a acestui remediu este namolul negru de pe fundul si malurile riurilor si lacurilor. Namolul se ia de pe fund si se lasa la uscat.

Inainte de a fi intrebuintat, se umezeste cu apa minerala ce contine calciu si sodiu (Ca si Na). Se amesteca bine, pina se obtine consistenta unui terci si se incalzeste la temperatura camerei. Terciul obtinut se aplica intr-un strat de 5 mm grosime pe o fasa de culoare neagra. Dimensiunile fesei sint de 20 x 30 cm. Pinza neagra se pune in doua straturi, se aplica terciul de namol, apoi se acopera cu alte doua straturi de pinza. Pentru un plasture avem, prin urmare, 4 bucati de pinza neagra - din bumbac, in, satin, tricot (de bumbac sau lina) - cu dimensiunile de 20 x 30 cm. Cele patru straturi se cos intre ele, folosind un ac mai gros si ata neagra de bumbac. Acum se aplica bucata de plasture, astfel confectionat, pe piept (spate) - sint necesare doua astfel de bucati. Pe toata durata tratamentului nu se admite purtarea imbracamintei din fibre sintetice. Se interzice, de asemenea, tutunul si alcoolul.

Durata tratamentului este de fix 16 zile. Apoi se face o pauza de 32 de zile, dupa care procedura se poate repeta, la nevoie. Remediul nu este toxic, nu are efecte secundare sau contraindicatii.

Namolul poate fi inlocuit cu balegar de cal, lasat sa fermenteze (ca pentru ingrasamint natural). In acest caz, nu este nevoie sa se umezeasca cu apa.

Dupa inlaturarea plasturelui se spala locul aplicarii cu apa la temperatura camerei si se unge cu ulei de masline. Se lasa timp de patru ore, apoi se spala uleiul de pe piele.

In cazul unor infectii, pustule sau eczeme, mai ales pe fata, se va aplica o compresa - un derivat al plasturelui negru. Se amesteca putin namol cu sare de bucatarie (1:1) si se aplica pe fata, lasind sa actioneze peste noapte. Dupa numai o zi se vor usca bubele (eczemele), iar dupa trei zile vor disparea, tenul raminind curat si vindecat.

Plasturele alb

Aceasta reteta poate fi la fel de veche si de intrebuintata ca cea anterioara si vine din vechea Scotie. Plasturele alb se va folosi cit se poate de repede dupa preparare, caci nu poate fi pastrat decit maximum doua zile.

Ingredientele (cintarite in cantitati egale) sint: colofoniu (saciz), ceara alba de albine si osinza proaspata de porc. Nu se va folosi untura sau osinza topita, cumparata ca atare, ci doar osinza netopita, cit mai proaspata (daca este posibil, cumparata chiar in ziua sacrificarii porcului). Colofoniul si ceara trebuie sa fie de calitate superioara, ceea ce asigura eficacitatea acestui remediu.

Pregatirea plasturelui alb

Prepararea ingredientelor se face pe baie de apa. Intr-un vas mai mare va clocoti apa, iar intr-altul, ceva mai mic, pus deasupra, se topesc si se amesteca ingredientele. Etapele sint urmatoarele:

1. Se marunteste bine clorofoniul intr-o piulita, pina devine o pulbere fina, care se cerne printr-o sita deasa.

2. Se pune la topit mai intii ceara. Aceasta se pune bucatele mici - in vasul mai mic (interior) si se topeste, amestecind continuu cu o lingura sau spatula din lemn.

3. Se presara in ceara topita (lichida) colofoniul pulbere, in ploita, amestecind continuu, pina se omogenizeaza.

4. Acum se adauga osinza, taiata bucatele, incetul cu incetul, amestecind continuu cu aceeasi lingura (spatula) din lemn.

5. Imediat ce componentele s-au topit (lichefiat), se ia oala de pe foc si se stinge focul. Amestecul obtinut se amesteca apoi continuu, pentru a obtine o masa omogena (nu trebuie sa se izoleze una din componente, sub nici o forma). Se va amesteca astfel, incit la un moment dat sa avem o compozitie uniforma, o masa plastifiata.

6. Masa obtinuta se intinde peste tifon pus in 8 straturi. Grosimea unguentului trebuie sa fie de 4 mm.

Cum actioneaza si ce vindeca plasturele alb

Remediul este imbatabil in tratamentul furunculelor, carbunculelor, pecinginelor, ichtiozelor, diverselor boli de piele cu formare de cruste etc.

Plasturele alb - tifonul pus in 8, cu unguentul intins pe el - se aplica pe locul afectat pentru trei zile, dupa care se inlatura. Cind se indeparteaza tifonul, o data cu el se ia coaja, raminind o piele de culoare roz. Dupa circa doua saptamini pielea vindecata capata aspectul si culoarea normala.

In cazul furunculelor si carbunculelor (furuncule antracoide) fasa cu unguentul (de fapt plasturele) se schimba de doua ori pe zi: dimineata si seara. Este bine ca deasupra furunculului sa se puna o movilita de unguent, peste care se asaza tifonul in opt straturi si se fixeaza totul cu leucoplast.

Atentie! In cazul furunculelor, nu se va incerca imediat extragerea radacinii; trebuie sa asteptam pina cind aceasta iese la suprafata, cu camasa cu tot. Atunci se indeparteaza partea eliminata cu ajutorul unui tampon mic de vata si se aplica imediat un nou plasture alb. Durata tratamentului depinde de gravitatea si de natura afectiunii. Spre exemplu, in cazurile de ichtioza plasturele alb se lasa timp de sase zile. Cind se indeparteaza plasturele de pe portiunile afectate, solzii carnosi se iau cu plasturele de care s-au lipit.

Efectul plasturelui alb se datoreaza compozitiei, dar si interactiunii dintre grosimea stratului de unguent si cele opt straturi de tifon. Invatatura chineza straveche ne invata ca 8 este limita ultima, catre care trec toate lumile, este infinitul, de aceea se produce eliminarea pe cale mistica a afectiunii.

Deci, in mod obligatoriu, se vor respecta totdeauna cele 8 straturi de tifon si stratul de unguent de 4 mm (de fapt, 1,8 inch).

Ce recomanda medicina populara in caz de alergie

Alergia este reactia organismului unor persoane la contactul cu anumite substante, denumite alergene, care se gasesc în aer (praf de casa, pene, polen, mucegaiuri), in unele alimente (capsuni, oua, ciocolata) sau in unele medicamente (penicilina, aspirina). Reactia organismului se manifesta prin rinite, astm bronsic sau, la nivelul pielii, prin urticarie, eczeme, prurigo.

Retete diverse

1. Se pune la uscat pielita alba unui ou fiert tare intr-un loc aerisit si la intuneric. Dupa ce s-a uscat bine se piseaza intr-un vas de sticla pina se obtine o pudra. Copiilor de 1-3 ani li se administreaza cite un virf de lingurita din aceasta pudra, celor de 3-7 ani cite 1/4 de lingurita, iar celor de 7-14 ani cite 1/2 lingurita de pudra  pe zi. Înainte de administrare se pot adauga citeva picaturi de zeama de lamiie.  Pudra se pastraza in borcane de sticla inchise ermetic, la loc întunecos si la temperatura camerei.

2. Într-un litru de apa clocotita se fierbe o mina de teci de fasole timp de 3-5 minute. Se lasa intr-un vas emailat 1-2 ore. Se bea cite un pahar de trei-patru ori pe zi, timp de doua-trei zile.

3.  Se iau cite 1-2 lingurite de suc proaspat de telina de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de mese. Sucul poate fi inlocuit cu un decoct de radacina de telina: se toarna un pahar de apa clocotita peste doua linguri de  radacina maruntita. Se fierbe 10 minute la foc mic. Se poate prepara si o infuzie: peste doua linguri de radacina de telina se toarna 1 pahar de apa clocotita. Se lasa 2 ore, dupa care se bea cite 1/3  pahar de trei ori pe zi, cu 20 de minute inainte de mese (aceeasi cantitate se va bea si în cazul decoctului).

4. Se taie marunt doua cepe de marime mijlocie. Peste ele se toarna 500 ml de apa fiarta si racita si se lasa acoperit peste noapte. Se bea pe parcursul întregii zile.

5. Se toarna 500 ml de lapte peste 100 g de carbune de lemn. Se fierbe 15 minute si se lasa acoperit peste noapte. Se bea cite 1/2  pahar la fiecare 30 de minute.

6. Se pun pe o bucatica de zahar cubic cinci picaturi de ulei de marar sau de fenicul. Se ia cite o bucatica de zahar de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa. Apoi se ia clorura de calciu, cite doua linguri, la un pahar de apa fiarta si racita.

Plante medicinale si modul de utilizare in tratament

Alergia la fin (febra finului)

 1. Ceapa (Alium cepa). Se iau doua linguri de ceapa rasa si se pun intr-un vas cu apa la bain-marie. Se acopera vasul cu un cornet dintr-o hirtie foarte groasa, la care se lasa o mica deschizatura. Se apropie nasul de aceasta deschizatura si se inhaleaza aburi pe fiecare nara, timp de 10 minute, de trei-patru ori pe zi.  

2. Sunatoarea (Hypericum perforatum). Se prepara o infuzie din 10 grame de sunatoare la un pahar de apa clocotita. Se lasa doua ore in termos, dupa care se strecoara. Se iau cite doua linguri de trei ori pe zi, inainte de mese.

Reactii alergice la praf, inclusiv cel de la carti

1.

n Fierea pamintului (Centaurium umbellatum)    3 g

n Papadie (Melilotus officinalis)-radacina     5 g             

n Coada calului (Ribes nigrum)    3 g

n Maces (Rosa canina) - praf de fructe  2 g

n Sunatoare (Hypericum perforatum)      3 g

Peste patru lingurite de amestec se toarna un pahar de apa fiarta si se lasa peste noapte. Dimineata se pune la foc si se fierbe. Cînd a dat în clocot, se da deoparte si se lasa o ora, dupa care se strecoara. Se bea cite 1/3  pahar de trei ori pe saptamina in decurs de sase luni.

2.

n Trei-frati-patati (Viola tricolor)    3 g          

n Coada soricelului (Achilea millefolium)      3 g

n Talpa gistei (Leonorus cardiaca)      3 g

n Brusture (Arctium lappa)        3 g

Peste doua lingurite de amestec se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa 20 de minute, dupa care se strecoara. Se bea cite 1/3  pahar, de trei ori pe zi.

Dermatite, prurit, urticarie

 1.  Urzica (Urtica dioica). Peste o lingura de planta se toarna un pahar de apa clocotita. Se da in clocot, dupa care se lasa o ora. Se strecoara si se bea 1/4  pahar, de patru ori pe zi.

2. Roinita (Mellisa oficinalis). Se prepara o tinctura din 40 de grame de planta la un pahar de alcool de 70 de grade. Se lasa sa plamadeasca sapte zile. Se strecoara si se foloseste pentru a sterge pielea.

3.     Menta (Mentha piperita). Se prepara o tinctura din 20 de grame de menta la 1/2  pahar de alcool. Se lasa sa plamadeasca sapte zile si se foloseste pentru ungerea pielii. Intern se poate folosi o infuzie de menta: peste 10 grame de planta se toarna pahar de apa clocotita. Se lasa 20-30 de minute, dupa care se strecoara. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.

Test

Sinteti o persoana predispusa la alergii?

1. Aveti in familie persoane alergice?

a) ambii parinti    6 p

b) mama sau tatal   4 p

c) alti membri ai familiei 2p

d) nu  0p

2. Suferiti de guturai persistent?

a) adesea    4 p

b) primavara si vara       4p

c) in anotimpul rece       3p

d) nu  0p

3. Puteti respira usor pe nas?

a) nu  2p

b) da  0p

4. Aveti accese de stranut?

a) uneori, in incaperi inchise    4p

b) in perioada primavara-vara sau afara 4p

c) aproape niciodata       0p

5. Va curg adesea ochii? Sinteti sensibili la lumina puternica?

a) uneori    4p

b) primavara si vara       4p

c) nu  0p

6. Aveti o senzatie de mincarime dupa contactul cu diferite animale?

a) da  4p

b) nu  0p

7. Aveti intoleranta la anumite alimente, cum ar fi laptele, capsunile, ciocolata, citricele?

a) da  4p

b) uneori    2p

c) nu  0p

Rezultat:

0-6 puncte. Nu faceti parte dintre persoanele care au reactii alergice. Atentie totusi: daca raspunsul la intrebarea nr. 1 este pozitiv, nu este exclus ca organismul dvs. sa fie predispus la alergii. În cazul unui atac masiv cu alergeni, este posibil sa aveti reactii alergice.

7-12 puncte. Riscul de a deveni alergic este mare. Trebuie sa aveti grija sa observati la care produse reactioneaza mai mult organismul dvs.

Peste 12 puncte. Adresati-va imediat medicului. Suferiti de alergie.

Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi

Mierea si antichitatea

Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre.

Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv. Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli.

In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor. 

Produsele epocii contemporane

In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).

Cum este fabricata mierea

Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.

Compozitie si actiune terapeutica

Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie.

100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta).

Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.

Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni

n Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte.

Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.

n In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.

n In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.

n Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).

n In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.

n In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte.

Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte.

Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.

Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.

n In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.

Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor (pentru vacanta)

In acest frumos anotimp care este vara riscam cu totii sa fim intepati de vreo insecta sau sa fim muscati de un sarpe. De cele mai multe ori, asemenea agresiuni sint de fapt reflexe de aparare ale animalelor. Apicultorii spun tot timpul ca in majoritatea cazurilor albinele nu inteapa decit daca se simt amenintate.

Asadar, este de datoria noastra sa adoptam un comportament preventiv. Puneti-va in garda copiii, care sint primele victime ale muscaturilor de sarpe sau ale intepaturilor de viespe. Fiti atenti mai ales daca va petreceti vacanta la tara sau pe Litoral, iar daca ati programat un sejur in unele regiuni din Africa, Asia sau America fiti cu ochii in patru. Acolo, animalele veninoase sint mai numeroase, iar respectarea unor precautii este si mai necesara decit pe teritoriile noastre.

---

Intepaturile de albine, viespi sau tauni

Intepaturile viespilor, ale albinelor si ale taunilor sint cele mai frecvente. Aparatul veninos al acestor insecte este situat la extremitatea posterioara a abdomenului femelelor, care poseda un ac retractil inarmat cu cirlige laterale (precum virful unei sageti). Acest ac ramine frecvent in pielea victimei, iar sacul cu venin care ii este atasat se va goli daca incercati sa extrageti acul din piele. Cel mai des, intepaturile de viespe, albina sau taune nu provoaca decit o inflamatie locala si dureroasa, care se vindeca dupa citeva zile.

Consecintele pot fi mult mai grave in caz de intepaturi multiple sau de intepaturi in gura sau in faringe. De asemenea, grave sint si cazurile cind persoana este alergica la veninul acestor insecte sau sufera de insuficienta respiratorie sau cardiaca. In anumite cazuri, moartea poate surveni dupa citeva minute.

Recomandari pentru a preveni intepaturile insectelor

Nu va apropiati de stupi si pastrati distanta fata de cuiburile viespilor sau ale taunilor. Aveti grija mai ales pe timp de furtuna, fenomen ce are tendinta de a le incita. Este important sa stiti ca substantele repulsive (spray, lotiune) nu au efect asupra viespilor, albinelor s.a. Daca sunteti alergic puteti incerca sa urmati un tratament de desensibilizare prescris de un medic alergolog in mediul spitalicesc sau purtati la dumneavoastra medicamente eliberate pe baza retetei medicale, precum adrenalina, antihistaminicele, corticoizi.

Daca descoperiti in apropierea locuintei dumneavoastra un cuib de viespi sau de tauni anuntati pompierii, iar daca in gradina dumneavoastra a poposit un roi de albine, un apicultor va sti sa il recupereze.

Daca sunteti urmarit de un roi de albine, refugiati-va intr-o casa, o masina sau in orice alt loc inchis pentru a va proteja.

Si ciupiturile tintarilor pot fi prevenite

Ca o curiozitate, femela-tintar inteapa in special seara. Pentru a petrece serile de vara fara sa va deranjeze aceste insecte suparatoare este bine sa urmati citeva recomandari.

Anumite substante precum esenta de lamiita sau anumite plante precum muscatele alunga tintarii. Vara puteti aseza muscatele pe balcon sau in umbrarul din curtea dumneavoastra si astfel aveti sansa sa mai scapati de tintari. Daca totusi iesiti la o plimbare pe inserat in parc sau la padure este bine sa purtati haine deschise la culoare, cu mineci lungi si pantaloni lungi, pe care, eventual, puteti pulveriza diferite substante antitintari. In noptile toride de vara este aproape imposibil sa ne imbracam cu haine din cap si pina in picioare, asa ca avem la dispozitie diferite lotiuni sau spray-uri care se aplica direct pe piele pentru tinerea tintarilor la distanta.

In locuintele dumneavoastra este preferabila instalarea unui aparat de aer conditionat, dar, daca posibilitatile financiare sint reduse, si montarea unor plase la ferestre va va permite sa dormiti linistiti. In excursii cu cortul, evitati stabilirea taberei in preajma lacurilor sau iazurilor mlastinoase.

Atentie cind sinteti la mare

Meduzele apar in numar foarte mare atunci cind apa marii atinge temperaturi ridicate si putem spune ca nu sint rare pe Litoralul romanesc. Pericolul provine din tentaculele acestor moluste, contactul lor provocind dureri intense, urticarie si umflaturi peste citeva minute, dar in cazurile mai grave si varsaturi sau ameteli.

Pentru a indeparta meduza de pe piele incercati sa dati la o parte tentaculele cu lama unui cutit si dezinfectati pielea cu alcool, apoi aplicati nisip sau, daca aveti la indemina, talc. O solutie antiseptica sau pastile analgezice se pot dovedi necesare.

Nu atingeti ceea ce nu cunoasteti, nici in apa, nici pe uscat.

Cind faceti baie in apa marii este bine sa inotati mai mult decit sa mergeti prin apa.

Evitati scaldatul cind meduzele sint foarte numeroase, mai ales dupa o furtuna sau dupa zile caniculare.

Muscaturile de sarpe sint periculoase

Ele antreneaza o durere imediata cu o echimoza care apare dupa 15-30 de minute mai tirziu, urmata de un edem local sau extins pe membrul sau partea corpului ce se umple de pete.

La copil sau in cazurile cind veninul este injectat direct intr-un vas de singe, muscaturile pot avea consecinte mult mai grave. Exista si posibilitatea ca muscatura sa fie superficiala, iar reptila sa nu-si fi injectat veninul. De aceea, trebuie tratate cu medicamente numai intoxicatiile reale, confirmate de medic. El decide utilizarea unui ser-antidot.

La munte sau in alte excursii este bine sa tineti seama de urmatoarele indicatii:

- Purtati incaltaminte inalta si pantalon lung daca mergeti in afara cararilor batatorite.

- Inspectati cu atentie locurile inainte de a instala cortul sau tabara si nu dormiti niciodata pe solul neacoperit.

- Evitati sa adunati lemne uscate din locurile intunecoase.

- Nu va lasati pantofii si hainele pe pamint; pe timpul noptii agatati-le undeva si scuturati-le bine inainte de a le purta pentru evitarea oricaror surprize.

- Nu atingeti animalele veninoase aparent moarte.

Daca totusi ati fost muscat de un sarpe nu faceti o incizie in zona muscaturii si nu sugeti locul respectiv. Aceasta practica poate fi periculoasa daca aveti leziuni la nivelul mucoasei bucale. Este mai bine ca pe locul muscaturii de sarpe sa puneti un bandaj din pinza strins moderat decit un garou care poate, intr-adevar, intirzia difuzia veninului, dar risca agravarea leziunilor locale.

Sfaturi pentru acordarea primului ajutor

In primul rind, daca cineva din anturajul dumneavoastra este ranit sau descoperiti o persoana ce a suferit un accident, nu intrati in panica, evitati gesturile gratuite sau periculoase. Incurajati ranitul asigurindu-l ca totul va fi bine, dar nu va pierdeti cumpatul, deoarece s-ar putea sa nu aveti credibilitate. Daca este necesar, incalziti-l cu o patura sau o haina calduroasa, fara sa ii dati sa bea ceva alcoolic.

Spalati cu apa leziunea cutanata, dezinfectati si scoateti corpurile straine. Daca este vorba despre o fractura, imobilizati membrele afectate. Notati sau memorati cu atentie ora accidentarii si cea a aparitiei eventualelor simptome. 

Organizati cu calm transportarea ranitului catre cel mai apropiat punct medical.

Alertati cit mai rapid persoanele autorizate: medici, pompieri, salvamontisti, salvamari etc.

Despre comprese

Bunicile si strabunicile foloseau frecvent compresele cind isi tratau copiii, nepotii si pe cei apropiati de diverse boli. Astazi asistam la revenirea triumfala a acestei metode, prin care putem trata cu succes febra, procesele inflamatorii, convulsiile.

Compresele umede pot fi reci sau calde. Ele sint destinate sa racoreasca, sa incalzeasca sau sa produca sudatie. Este bine, inainte de a apela la tratamentul cu comprese, sa consultam un medic.

Iata citeva tipuri de comprese

 O compresa ce poate fi rece sau calda (dupa nevoi), care se aplica pe git, piept sau abdomen, este cea prezentata mai jos: o bucata mare de pinza de in (sau bumbac) se inmoaie in apa rece (vara) sau in apa calda (dar nu fierbinte) iarna, se stoarce bine si se aplica pe corp. Peste ea se pune o basma (sal) din lina, care se asaza pentru a acoperi bine compresa, astfel incit sa nu patrunda aerul.

Gitul este bine sa fie acoperit separat cu un fular. Compresa se tine 45-60 minute. Daca este pusa pentru a racori, se umezeste din nou (daca este pentru a incalzi – nu se mai umezeste). Dupa ce se inlatura compresa, pacientul se imbraca intr-o bluza uscata (tricou) din bumbac si ramine in pat, bine invelit, timp de 30-40 minute.

Aceeasi compresa pentru spate se va pregati in acelasi fel, dar se va intinde pe pat intii salul de lina, apoi pinza umezita si bine stoarsa, iar pacientul se culca cu spatele gol peste aceasta. Are un efect foarte puternic in durerile de mijloc si coloana, in circulatia sangvina dificultuoasa sau in stari de febra mare. De asemenea, aceste comprese dau rezultate in hipertensiune, ipohondrie, dar si eliminarea gazelor.

Compresa pe abdomen: se aplica pinza, inmuiata in apa, bine stoarsa, impaturita, pe partea inferioara a abdomenului. Bolnavul trebuie sa stea intins pe spate, in pat. Peste compresa se infasoara o basma de lina. De fapt, compresa pe abdomen se poate pune succesiv cu cea de pe spate, sau simultan, pentru a avea un efect mai puternic.

Dupa ce se aplica pe abdomen compresa se sta intre 45 de minute si doua ore. Dupa o ora se umezeste din nou compresa. Se poate folosi apa rece, apa cu otet sau fiertura de paie de ovaz sau de fin. Aceasta compresa imbunatateste circulatia sangvina, ajuta digestia si este un remediu in colicile digestive.

Dupa opinia medicului Knipe, compresele sint cele mai potrivite in febra si procesele inflamatorii insotite de febra, caci apa rece este suficienta pentru a racori, fara sa socheze organismul, asa cum se intimpla la utilizarea pungii cu gheata.

Compresa calda pentru durerile de mijloc: se inmoaie in apa calda (+45 grade Celsius) o bucata de pinza si se stoarce bine. Cu ea se infasoara mijlocul – de la un sold la altul – si apoi, peste compresa, se leaga o fisie de pinza de in sau bumbac, uscata. Deasupra se infasoara bolnavul cu un sal sau fular de lina. Compresa se mentine 45 de minute.

Compresa pentru gambe. Pe fiecare gamba se infasoara cite o bucata de pinza de in sau bumbac, inmuiata in apa rece (la 15-20 grade Celsius) si bine stoarsa. Piciorul se infasoara de la genunchi pina la glezna. Peste pinza uda se infasoara cite o fisie de pinza uscata, peste care se pune cite un prosop. Labele se incalzesc in mod obligatoriu cu ciorapi de lina sau o sticla cu apa calda. Compresele se mentin 10-15 minute.

Compresele aplicate pe piept. Sint recomandate in bronsite. O pinza de in sau de bumbac se uda in apa (rece pina la calda, in functie de anotimp si de starea bolnavului), se stoarce bine, se aplica pe piept (se poate pune inca una pe spate) sau se infasoara ca o fasa mai lata. Peste ea se pune un prosop plusat sau un sal de lina. Bolnavul se acopera bine cu o patura de lina sau cu plapuma si ramine astfel timp de o ora.